PracticRevista Practic – Idei pentru casa, gradina si apartament

Mă numesc CHAR ASPAZIA, am 40 de ani, m-am    născut în satul Măgura, comuna Ulma, şi locuiesc acum  în sat Ghicea, comuna Izvoarele Sucevei, din județul  Suceava.

Sub îndrumarea tatălui meu, la 10 ani am încondeiat primul ou. De fapt, tatăl meu a fost promotorul acestui meşteşug în satul Măgura şi mulţi au învăţat meserie de la dânsul. Acum tata are 83 de ani şi dânsul face chişiţele cu care lucrăm la încondeiere.

De la 10 până pe la 15 ani am fost ucenică la tata. La început cel mai greu a fost să realizez prima linie, adică linia care defineşte modelul oului. Cu timpul, am ajuns să fac singură toate etapele încondeierii şi la 15 ani am început să lucrez pe cont propriu. Pasiunea pentru încondeiat a fost de la început, iar în timp a ajuns un mijloc de existenţă, întrucât în zona noastră, în afară de creşterea animalelor şi lucrul la pădure, nu aveam altă sursă de venit.

După cum am precizat, eu am moştenit dragostea pentru încondeiat de la tata și a devenit tradiţie şi în familia mea. Eu mi-am învăţat în primul rând copiii. Am şase copii, cinci fete şi un băiat, şi toţi moştenesc talentul şi dragostea pentru acest meşteşug. De multe ori, când se întorceau de la şcoală, copiii se opreau întâi să „scrie“ câte un ou sau două, apoi se apucau de teme. De asemenea am învăţat şi alte persoane din sat să încondeieze ouă.

Un timp, am lucrat şi cusături populare pe pânză de casă, cămăşi naţionale, feţe de masă, ştergare. Din păcate, aceste obiceiuri şi meşteşuguri s-au mai pierdut, mulţi consideră aceste lucruri prea vechi pentru a le mai pune „la vedere“ în locuinţele de azi.

În general, lucrez numai pe ouă de raţă, pentru că sunt mai mari, mai netede, au coaja mai tare şi au un luciu aparte. Uneori întâmpin greutăţi în aprovizionarea cu ouă, le cumpăr din comerţ sau de la persoane particulare, dar sunt perioade în care le găsesc mai greu.

Pentru încondeiere este nevoie de ceară naturală, culori şi instrumentul cu care lucrez, numit chişiţă. Este un beţişor de lemn, care are fixată la unul dintre capete o pâlnie minusculă, confecţionată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. Înainte de încondeierea propriu-zisă, pentru a rezista cât mai mult timp, se scoate conţinutul oului cu ajutorul unei seringi şi se spală coaja oului. Pentru ornamentare se foloseşte ceară caldă, cu care se trasează desenul dorit pe oul alb. Acest traseu va rămâne alb la final. Se scufundă apoi oul în vopsea galbenă, se usucă, apoi se trasează liniile care vor rămâne în final galbene. Ulterior oul se scufundă în vopsea roşie. Din nou se continuă desenul cu ceară şi se scufundă apoi oul în culoare neagră. Procedeul se repetă în funcţie de numărul de culori folosite, pornindu-se de la culoarea cea mai deschisă către cele mai închise. La final ouăle se încălzesc, ceara se șterge cu o cârpă, iar modelul rămâne imprimat pe coaja oului. Pentru a le oferi luciu şi pentru a le proteja, ouăle încondeiate se acoperă cu un strat de lac.

În trecut, ouăle se vopseau în culori vegetale, dar astăzi se folosesc cele sintetice, chimice. Tatăl meu folosea culori vegetale, pe care le prepara din diferite plante: coajă de măceş, coajă de măr, roibă, coji de ceapă roşie pentru roşu, frunze de nuc, floarea-soarelui pentru verde, coajă de ceapă albă, mălin, flori de tei pentru galben, coajă de nucă şi arin pentru negru şi viorele pentru albastru. Culorile sintetice folosite astăzi sunt mai vii, uneori mai vesele.

Ouăle încondeiate sunt foarte rezistente în timp, pot să reziste zeci de ani, îşi pierd poate puţin din luciu, dar arată mereu foarte bine.

Cunosc multe modele, cu simboluri religioase,  geometrice, vegetale, fiecare dintre ele simbolizează  ceva. De exemplu, unul dintre cele mai vechi modele,  denumit „Calea nesfârşită“, este o spirală care se  desfăşoară pe întreaga suprafaţă a oului şi simbolizează  eternitatea. Apoi un alt model este „Crucea Păştii“, crucea  cu care creştinii împodobesc pasca pe care o duc la biserică în noaptea Învierii. Steaua este un alt motiv răspândit în zona noastră, a Bucovinei. Modelele sunt variate şi diferă în funcţie de imaginaţie. Eu nu am un model preferat, toate îmi sunt dragi, mereu încerc să creez altele noi. Fiecare încearcă să-şi pună amprenta asupra modelelor. Acum ouăle sunt încondeiate preponderent cu modele geometrice şi mai rar cu motive „bătrâneşti“. Acestea din urmă sunt în mare măsură uitate sau unii ezită a le folosi, considerând „ouăle bătrâneşti“ o marfă greu vandabilă.

Culorile care se folosesc la încondeierea ouălor nu sunt întâmplătoare, fiecare simbolizează ceva. De exemplu: roşul este simbol al sângelui, al dragostei şi al focului, galbenul este simbol al soarelui, al luminii, al tinereţii, albastrul este simbol al cerului, al sănătăţii şi vitalităţii. Verdele simbolizează prospeţime şi speranţă, iar negrul este simbolul pentru pământ, eternitate şi statornicie.

Performanţă? În această artă nu poţi lucra „cu viteză”, sunt etape care trebuie parcurse, nu poţi sări peste ele. E un lucru pentru care este nevoie de multă răbdare, migală, imaginaţie şi inspiraţie. Pot face cam 8 –10 ouă pe zi, depinde de model şi uneori şi de starea sufletească.

Exigentă? Da. Cu siguranţă am devenit mai exigentă în realizarea ouălor, trebuie să fie de calitate ca să le putem vinde. Societatea Cooperativă Meşteşugărească ARTĂ şi ARTIZANAT „SUCEVIŢA“ din RĂDĂUŢI, unde sunt angajată, trebuie să livreze produse de calitate la beneficiarii din ţară. Trăim într-o societate ce tinde a deveni tot mai comercială şi atunci şi oul „închistrit“ tradiţional s-a transformat în timp, astăzi sunt căutate şi ouăle cu ornamente în relief, realizate cu ceară colorată. Ne adaptăm cerinţelor şi pieţei.

Bucurie şi satisfacţie, mai ales când oul este perfect.

Toate ouăle mi-au fost dragi, în fiecare am pus o părticică din sufletul meu. Din păcate, greutăţile vieţii au făcut ca de multe ori să vând şi ultimul ou realizat.

La concursuri nu am participat, doar la târguri de profil: TINART – târg al Cooperaţiei Meşteşugăreşti, TINCOOP, TIBCO şi altele, organizate la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Bacău. Străinii apreciază în mod deosebit ouăle încondeiate, dar am întâlnit şi români care sunt interesaţi, cărora le place arta tradiţională românească.

Atâta timp cât ouăle încondeiate vor fi apreciate, tehnica se va menține. Sunt mândră că aceste frumoase tradiţii se păstrează şi astfel cele mai frumoase ouă de Paşti aduc şi acum faimă Bucovinei. Este foarte important ca şi tinerii să înveţe tehnica pentru a păstra tradiţia. Spre bucuria mea, sunt mulţi consăteni care încondeiază ouă, care transmit nu numai în familie acest meşteşug, ci şi oricui doreşte să înveţe tainele încondeierii ouălor.

Uneori încondeierea ouălor este privită de unii doar ca o afacere, uneori este un mod de existenţă, alteori devine automatism, dar în final rămâne bucuria că munca mea este admirată şi bucură inimile altor români şi nu numai. Mă bucur când văd că ouăle sunt apreciate şi nu numai în zi de Paşti, ci mereu.

Ai nevoie de: flori de cartof și vodcă de 40°.

Cum procedezi: Într-o sticlă curată și uscată, pui florile de cartof proaspăt culese, fără a le îndesa. Peste ele torni vodca, atât cât să fie cu 2-3 degete mai multă decât volumul florilor. Închizi sticla și o depozitezi la întuneric pentru 10 zile, agitând din când în când conținutul. Cu tinctura obținută, frecționezi locurile dureroase, de 2-3 ori pe zi. Durerile se liniștesc, iar după un tratament mai îndelungat, trec de tot. După ce tinctura s-a terminat, florile din sticlă nu se aruncă. Peste ele mai torni o dată vodcă și faci încă o porție de tinctură. Atenție! Nu se bea! E toxică!

Ai nevoie de: frunze de mesteacăn și vodcă de 40°.

Cum procedezi: Într-o sticlă curată și uscată, pui frunzele tinere, de culoare verde crud și sunt lipicioase. Peste ele torni vodca, până umpli sticla. Lași la macerat timp de o lună, la temperatura camerei, apoi strecori și păstrezi tinctura în sticluțe de culoare închisă. Cu această tinctură faci frecții seara, iar peste noapte stai la cald. Totodată iei câte 40 de picături de tinctură, diluate în apă sau ceai, de 3 ori pe zi înaintea meselor principale. Tratamentul durează 2 luni, după care faci o pauză de o săptămână, apoi cura se poate repeta.

Ai nevoie de: flori de crin alb și vodcă de 40°.

Cum procedezi: Într-o sticlă curată și uscată, pui, fără a îndesa, florile de crin alb culese pe soare. Peste ele torni vodka, până le acoperă bine. Închizi sticla, o păstrezi într-un loc întunecos și lași să se macereze timp de 14 zile, agitând periodic conținutul, apoi o poți strecura. Cu tinctura obținută faci frecții și aplici comprese pe locurile dureroase, după care stai la cald timp de 1 oră. Aceeași tinctură, diluată cu o cantitate egală de apă, poate fi folosită pentru combaterea acneei și a simptomelor supărătoare ale tenului gras.

Ai nevoie de: flori uscate și mărunțite de floarea-soarelui și apă.

Cum procedezi: Peste 2 linguri de flori, torni 250 ml apă clocotită, lași să se infuzeze timp de 10 minute, apoi strecori. Bei ceaiul îndulcit cu miere de albine. Se administrează câte 2 căni de ceai pe zi. Ceaiul de flori de floarea-soarelui elimină acidul uric din organism.

 Ingrediente

 225 g file de piept de curcan ; 25 g fulgi de ovăz; 50 ml lapte  degresat; 1 ceapă mică; 3 căței de usturoi;  25 g cașcaval ras; 25  g busuioc verde; 450 ml supă de pui; 400 g roșii; 250 g varză  dulce; 1 dovlecel;  1 linguriță ulei de măsline

1. Dai carnea de curcan prin mașina de tocat. Cureți ceapa și usturoiul, apoi le tai mărunt. Amesteci carnea cu ceapa, usturoiul, fulgii de ovăz, laptele, 2 linguri  cașcaval ras și 2 linguri busuioc tocat mărunt. Din pasta obținută, modelezi perișoare de dimensiunea unei nuci. 

2. Într-o oală mare, fierbi supa împreună cu 1 litru apă. După primele clocote, reduci intensitatea focului și adaugi în oală varza tăiată fideluță și rondele groase de dovlecel, iar după 10 minute, perișoarele, roșiile și uleiul. 

3. Când perișoarele și legumele au fiert, pui restul de busuioc tocat și stingi focul. Servești supa presărată cu restul de cașcaval. 

8 porții

 10 gogoșari mijlocii; 1 conopidă mică; 900 g carne tocată de  curcan

 2 linguri orez; 2 cepe mici; 10 ardei verzi

 50 g paste de tomate; ½ legătură pătrunjel

 boia dulce; piper măcinat; sare

 1. Speli legumele. Desfaci conopida în 10 buchețele, pe care le opărești. Cureți gogoșarii de semințe și cotoare, apoi îi înțepi din loc în loc. Tai mărunt ceapa și ardeii verzi. Fierbi orezul în 150 ml apă. 

2. Amesteci carnea cu ardeii verzi, ceapa, orezul, pasta de tomate, boia, piper și puțină sare. 

3. Umpli ardeii cu amestecul pregătit și așezi deasupra fiecăruia câte un buchețel de conopidă. Îi așezi într-o tavă, unul lângă altul și torni apă. Îi introduci în cuptorul cald, pentru 1 oră. Îi servești presărați cu verdeață fin tocată. 

Cu 6000 de ani în urmă, incașii cultivau quinoa în regiunea Anzilor Cordilieri, planta regăsindu-se chiar și la înălțimi de 4000 de metri. O considerau mama tuturor gramineelor, prin tradiție însuși împăratul împrăștiind primele semințe în sezonul însămânțărilor. Privită din punctul de vedere al frecvenței cu care se consuma, în civilizația sud-americană precolumbiană quinoa era pe locul doi, după cartof, urmată de porumb.  

De fapt, quinoa nu este o cereală, ci o pseudocereală din familia Chenopodium. De la aceasta plantă se consumă atât fructele, cât și frunzele. Cele mai mari producții se obțin în Peru, Bolivia și Ecuator.

Bobițele de quinoa, nu mai mari de 2 mm, sunt bogate în minerale: în 100 g quinoa se regăsesc 96 de procente din necesarul zilnic de mangan, 65 din necesarul de fosfor, 45 din necesarul de magneziu, 42 din cel de fier și 35 din cel de cupru. Patru dintre vitaminele grupului B sunt prezente în cantități mari: B1, B2, B6 și B9. Pentru vegetarieni, este o sursă de proteine, bogată în aminoacizi, fibre și acizi grași esențiali. Conținutul ei în minerale și fibre o recomandă în alimentație pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, cancerului, migrenelor, diabetului tip 2, litiazei biliare, precum și în alimentația gravidelor și a bolnavilor de astm. 

Ușor de digerat, quinoa nu conține gluten, deci poate fi consumată fără probleme de către cei care suferă de celiachie. 

Datorită proprietăților sale benefice pentru organism, NASA o consideră un aliment complet, perfect pentru alimentația cosmonauților angajați în zboruri de lungă durată. 

Pentru a li se îmbunătăți calitățile nutriționale, bobițele de quinoa trebuie înmuiate timp de 2-4 ore în apă rece. În acest fel, sunt activate enzimele prin debutul germinației, iar boabele se înmoaie, reducându-se timpul de fierbere și, prin aceasta, pierderea vitaminelor. Învelișul boabelor este ușor amărui și are un efect laxativ. După ce apa în care boabele se înmoaie se schimbă de 2-3 ori, prin spălare sub jet de apă, gustul amărui se atenuează. 

În America de Sud, boabele sunt adesea decorticate. Încercându-se obținerea de noi varietăți care să aibă coaja mai puțin amară, s-a constatat că producția de quinoa devenea o hrană bună pentru păsări, coaja amăruie fiind motivul pentru care acestea stau departe de culturile de quinoa.  

Măcinate sunt formă de făină, amestecate într-o anumită proporție cu făină de sorg, amidon de porumb și de tapioca, dau naștere unei baze pentru preparate destinate celor cu intoleranță la gluten. 

Frunzele proaspete de quinoa se consumă sub formă de salate, dar în cantități moderate.  

 Ingrediente

 600 g file de piept de pui

 2 crenvurști

 100 g varză acră

 2 linguri ulei

 1 ceapă

 piper alb măcinat

 sare

1. Tai pieptul de pui în două felii mari, subțiri, pe care le bați puțin cu ciocanul pentru șnițele, apoi le presari cu puțină sare și piper. Tai crenvurștii în rondele, ceapa mărunt, iar varza fideluță. 

2. Repartizezi varza și crenvurștii pe feliile de carne și rulezi strâns. Prinzi rulourile cu scobitori. Îmbraci rulourile în hârtie de copt unsă cu ulei și le așezi într-o tavă cu 100 ml apă. 

3. Coci rulourile timp de 40 de minute. Îndepărtezi scobitorile și tai rulorile în felii după ce s-au mai răcit. Servești feliile cu salată de varză dulce sau acră.

 Ingrediente

 250 g piept de pui ; 1 ou; 250 g ficăței de pui

 câte 1 legătură ceapă verde și mărar; 100 g fasole verde

 100 g cașcaval; 30 ml ulei; 

 sare;  piper;  boia

 câte 1 lingură pesmet și ulei pentru tavă

 Preparare

 1. Înăbuși ficățeii cu uleiul și 50 ml apă, apoi îi scurgi, îi mărunțești, îi sărezi și condimentezi. În uleiul rămas, înăbuși puțin păstăile de fasole. 

2. Dai prin mașină pieptul de pui și îl amesteci cu mărarul și ceapa fin tocate, oul, sare, piper și boia după gust. În aceeași tigaie, după ce scoți ficățeii, pui la călit cele 100 g de fasole verde, o înăbuși până scade lichidul și condimentezi.

3. Ungi cu ulei și tapetezi cu pesmet o tavă de chec. Pe baza și pereții tăvii, așezi un strat subțire de amestec, apoi ½ din fasole, ficățeii și din nou fasole. Presari deasupra 50 g cașcaval ras și introduci tava în cuptorul încins, la foc mijlociu.  

4. După 20 de minute, scoți tava și presari restul de cașcaval, apoi introduci rulada în cuptor pentru alte 10 minute. Porționezi rulada după ce s-a mai răcit. 

1 h 

 Ingrediente

 600 g fileuri de pește (cod, merluciu, șalău);  250 g iaurt  degresat;  1 legătură tarhon; 2 linguri ulei; 1 lingură zeamă de  lămâie; sare

 Preparare

 1. Speli fileurile și le usuci folosind un șervet curat. Le stropești  cu zeamă de lămâie, le ungi cu ulei și, dacă regimul alimentar  impus de medic îți permite, le presari cu puțină sare. 

2. Frigi peștele pe ambele părți, într-o tigaie teflonată. 

3. Mixezi iaurtul cu tarhonul tocat mărunt, pregătind astfel dressingul. Consumi peștele cu sosul de iaurt. 

 2 linguri ulei de măsline; 5-6 măsline dietetice

 sare

 1. Cureți varza de foile veștede exterioare, de cotor și nervuri. O t  toci fideluță și o freci cu puțină sare, dacă regimul alimentar  recomandat de medic îți permite. 

2. Fierbi pieptul de pasăre în apă ușor sărată, îndepărtând spuma formată. Cureți de oase și pielițe carnea fiartă și o tai cubulețe.

3. Dacă ai frecat varza cu sare, scurgi zeama lăsată. Pui într-un castron varza, carnea și măslinele. Acoperi castronul cu o farfurie și amesteci salata prin răsturnări repetate, apoi stropești ingredientele cu uleiul și zeamă de lămâie. 

 800 g țelină; 200 g fasole verde; 2 morcovi; 

 2 cepe; 1 lingură  unt; 200 ml lapte; 

 200 g brânză dulce; 200 g brânză topită

 100 g telemea de vacă; 

 4 ouă; 

 piper, nucșoară ; 

sare

1. Cureți și speli legumele. Tai țelina în bucăți mai mici și o pui la fiert în apă cu sare. Separat fierbi morcovii și fasolea. Scurgi legumele fierte, iar după ce s-au mai răcit, le tai mai mărunt. 

2. Tai mărunt ceapa. O înăbuși cu untul topit și puțină apă. După ce a devenit transparentă, o amesteci cu legumele fierte, presărând sare, piper și nucșoară după gust. 

3. Bați ouăle împreună cu brânza dulce, telemeaua rasă fin, brânza topită și laptele.  

4. Într-o formă termorezistentă unsă cu unt, așezi amestecul de legume și torni uniform crema cu brânză. Introduci forma în cuptorul preîncălzit, la foc mijlociu, pentru 35 de minute. Când este gata, servești sufleul cald. Îl poți orna cu verdeață și cu sos de roșii.